Zilele trecute mi-am făcut timp să mă uit la o emisiune pe care nu o mai văzusem de aproape 2 ani. Acelaşi prezentator, acelaşi studiou şi culmea – acelaşi subiect. Cel care în urmă cu doi ani smulgea de pe feţele românilor zâmbete, atenţie, încordare…nu m-a făcut decât să schimb canalul după nici două minute, timp în care m-am amuzat de penibilul situaţiei. Cu toţii devenim plictisitori la un moment dat. Începem să ne repetăm, uneori inconştient, devenim banali şi lipsiţi de farmec. Şi în dorinţa de a fi remarcaţi, de a ne bucura de atenţia primită odinioară, uităm un lucru esenţial. Nu suntem infiniţi, suntem nişte biete fiinţe limitate, într-o epocă în care telefonul e „smart”, iar utilizatorul „spart”. Cum să-ţi închipui că poţi fi mereu în centrul atenţiei, din vreme ce prin definiţie omul e trecător, inevitabil plictisitor?
Şi totuşi, avem exemple de oameni care sunt mereu în centrul atenţiei. Avem „creiere” ce uimesc prin inteligenţa şi forţa cu care emit ipoteze de valoare, lăsând omul de rând cu gura căscată. Ce au ei şi n-au ceilalţi? Creier? Nu-i adevărat. Albert Einstein a avut aproape cel mai mic creier. Noroc? Dacă încă mai crezi în noroc, stai şi aşteaptă-l să vină. Bani? Şi Gigi are bani, da’ când regurgitează te apucă plânsul la ce debit verbal are, că de râs te saturi la un moment dat. Ce au ăştia „deştepţii”, de sunt aşa populari? Mai multe. Pe care unii n-o să le aibă niciodată. Însă e un secret care prinde la toată lumea. Vorbeşti o zi, două, trei, dar după ce te opreşti din cântat, pune mâna şi încarcă-ţi bateriile. Ia o carte, două, trei…Dacă informaţiile de care dispui ies pe sens unic, s-ar putea ca într-o zi să constaţi că ai rămas gol. Uite-aşa, nu mai ai ce spune. Asta e varianta cea frumoasă. Varianta slută e individul de la începutul postării. Deşi eşti gol, nu realizezi şi vorbeşti prostii de unul singur, că ceilalţi s-au săturat să te asculte. Aştept propuneri pentru potenţiala victimă a vorbăriei fără rost din televiziune.
Iar la sfârşit, pentru cei ce nu au mâncat azi, câteva informaţii utile despre creier:
Creierul nostru cântăreşte cât 2% din greutatea corpului, dar foloseste 20% din energia corpului.
Energia folosita de creier este suficientă pentru a aprinde un bec de 25 watti.
Un creier uman generează mai multe impulsuri electrice într-o zi decât toate telefoanele din lume.
Zilnic, ne trec prin cap în jur de 70 000 de gânduri.
După vârsta de 30 de ani, creierul pierde câte 0,25% din masă anual.
Creierul lui Albert Einstein era semnificativ mai mic decât creierul uman mediu. Creierul lui cântărea 1 230 g, în timp ce creierul normal cântăreşte între 1 300 şi 1 400 grame.
Creierul poate rămâne în viaţă între 4 şi 6 minute dacă este privat de oxigen.
Viteza minimă cu care circulă informaţia între neuroni este de 416 km/h.
În perioada sarcinii timpurii, apar câte 250 000 de neuroni pe minut.
Creierul uman are aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Cam tot atâtea stele există în galaxia noastră. Caracatiţa are aproximativ 300 de milioane de neuroni.
750-1000 ml de sânge vascularizează creierul în fiecare minut.
Creierul nou-născutului cântăreşte între 350 şi 400 de grame.
Dinozaurul Stegosaurus măsura în lungime aproximativ 9 metri, dar creierul său era cam cât o alună.
Părintele neurochirurgiei Harvey Cushing avea un chist colidal pe creier.
Dacă ochii noştri ar fi o cameră foto, atunci ar fi o cameră de 120 de megapixeli.
Creierul persoanelor cu un coeficient de inteligenţă mai mare nu este mai activ, nu este mai mare, ci este pur şi simplu mai… eficient.
Femeile şi bărbatii gândesc diferit. De aceea, dacă un barbat şi o femeie ar suferi leziuni în aceeaşi zonă a creierului, efectele ar fi complet diferite.
Printre gânduri 