Archive | Aprilie, 2012

Rama care a refuzat tabloul

30 Apr

Un tablou fără ramă îşi împrăştie culorile pretutindeni.

Culorile se plimbă nestingherite, libere,

şi rememorează ziua în care au fost crucificate în tabloul celebru.

Meşterul a ales cea mai bună ramă din câte existau

însă aceasta l-a refuzat,

spunând că nu poate cuprinde întregul univers

din tablou.

Că nu poate încarcera pe vecie viaţa din el,

nu poate deveni hotar pentru o lume de culori vii!

Tabloul a devenit celebru

pentru că nu i s-a găsit o ramă,

iar noi suntem liberi să schiţăm în fiecare zi

o nouă imagine.

Morţii vor să plângă viii

27 Apr

Morţii vor să plângă viii

în mână cu lumânări

vor să ia la ei copiii

culegându-i prin chemări.

 

Cui să ne rugăm strigând

când necazul nu se duce?

la o piatră de mormânt

sprijinind o biată cruce?

 

Cine să ne mai asculte

dacă noi nu ascultăm?

când păcate-s multe, multe

şi nu ştim să le iertăm.

 

Viii văd cum îi plâng morţii

în mână cu lumânări

lasă tot în voia sorţii

plecând peste mări şi ţări.

Barza mea s-a rătăcit

26 Apr

Barza mea s-a rătăcit

nu m-a adus în casa potrivită

De ce a coborât într-o-nchisoare

să lase un copil din floare?

Născut într-o celulă-ntunecoasă

numită familiar, acasă

Am primit libertate din primele momente

fiind minor, fără antecedente.

Dacă m-aş fi născut major,

m-ar fi închis alături, repejor

complice la crima ei.

Sunt liber,

deşi m-am născut închis

Sunt închis,

deşi m-am născut liber.

Otrava indiferenţei

25 Apr

Indiferenţa ta mi-a devenit otravă

şi tot ce faci, lipsit de interes

mă-ndeamnă să aleg fără zăbavă

o cale să mă scape de regres.

Nu crezi că sentimentele supreme

au fost făcute să le-mpărtăşeşti?

nu-i niciodată prea devreme

să spui cuiva că îl iubeşti.

Telefonul care aduce moartea…

24 Apr

Zilele trecute un prof. de la Universitatea X din Bucureşti sună să împărtăşească trista veste a morţii unui coleg(profesor).

Neaşteptată veste, ţinând cont că „decedatul” se ţinea bine. Ca urmare firească, am trimis condoleanţe familiei, anume fiului profesorului.

După două zile, un nou telefon din partea profesorului X:

– Ştii, Ionescu n-a murit!

– Cum aşa?

– Păi, cu o seară înainte băusem foarte mult, şi nu ştiu ce-am făcut, am visat sau nu, m-am trezit şi am luat la rând numerele din agendă şi am anunţat toţi cunoscuţii că a murit Ionescu.

– Se mai întâmplă, bine că trăieşte…

…………………………………………………………..

Ionescu n-a murit!….În urma telefonului primit, gândurile-mi zburdau la piesa Adei Milea „Ceauşescu n-a murit”.

Apoi, cineva mi-a sugerat un gând blasfemic: Ionescu a înviat!…

 

Iată cât de palpitantă e viaţa când te trezeşti cu o „revelaţie.”

 

Egoişti dependenţi de iubire

23 Apr

Sunt un egoist dependent de iubire

ce oferă totul aşteptând ceva

tu eşti doza mea de fericire

vino lângă mine, egoista mea.

 

Doi bolnavi răpuşi de chinuri grele

ne târâm pe coate în spitalul vieţii

maladia neagră ne-a intrat sub piele

închizând cu-n lacăt poarta frumuseţii.

 

Antidotul meu e-nchis în tine

iar al tău se-ascunde-n palma mea

ne iubim mimând că-i foarte bine

doar pentru-a trăi şi-a ne avea.

 

 

 

Viaţă sterilă

23 Apr

Tot mai absent din viaţa mea sterilă

las loc altor făpturi să mi-o trăiască

se năpustesc flămânde crilă după crilă

şi înghiţindu-mă prin mine să renască.

 

De ce nu pot pot trăi măcar o viaţă

în timp ce alţii le pierd şirul

de când mă mulţumesc c-o aţă?

când funii ne-au legat destinul.

 

Da, adormit şi plictisit de toate

ofer un trup pe gratis, cine-l vrea

că sufletul tânjeşte după libertate

iar carnea-l trage zilnic după ea.

 

Destul cu traiul cufundat în ceaţă

gata cu joaca în nisip fierbinte

de mâine începe-o nouă dimineaţă

trăieşte-ţi viaţa sincer, ia aminte.

 

 

 

 

Îmblânzirea chitarei

19 Apr

Cinci oameni ţineau o chitară nervoasă care se zbătea să scape şi să se năpustească asupra mulţimii care se adunase în jur.

Nu era o chitară ca toate cele, ci una tânără şi nărăvaşă care alerga nestingherită pe acorduri înalte, ridicând praful din urechile ascultătorilor.

– Sunt o poveste, nu o chitară pe care-o tragi de corzi până începe să plângă. Ţine-mă în braţe, am nevoie de mângâiere, aşa poate-ţi voi spune povestea mea. Sunt o chitară care cântă de la sine, nu un instrument prin care să te pui în valoare, omule egoist.

Aici puteţi vedea chitara neîmblânzită şi pe cei cinci super-oameni :

O să mor scriind despre viaţă

18 Apr

Viaţa e totul sau nu e nimic

vine şi pleacă lăsând autografe

deopotrivă, cobai şi girafe

se tem de acelaşi tiran inamic.

 

Viaţa-i o uşă deschisă spre lume

intră şi iese oricine pofteşte

ca dintr-o carte din tine citeşte

poveşti ţesute din fapte şi nume.

 

Dacă vreodată uşa se-nchide

şi nici o umbră nu mai dă târcoale

din somn nu poate nimeni să te scoale

căci altul pentru tine nu decide.

 

Viaţa e tot ce vrei să fie

puţin umor dozat în porţii mari

cazi, te ridici şi iar răsari

e singura ta bucurie!

 

 

 

 

 

Moartea mea dragă

17 Apr

Moartea mea dragă, de ce mă ocoleşti

de ce întotdeauna fugi din calea mea?

 

Doar timpul care curge încă ne mai separă

hai nu mai fi sfioasă şi vin de mă omoară!

 

Moarte, spune-mi, ai îmbătrânit?

sau, nu mai vrei să mă omori…

să ştii că m-am plictisit

la mormânt să-mi pun singur flori.