O poveste de viață XV

25 Mar

”După operaţie vederea lui Andrei se îmbunătăţi considerabil. Acum putea distinge chipul persoanelor aflate la o distanţă nu mai mare de 1 metru. Recunoştea feţele. Distingea culorile. Era cel mai fericit. O iubea atât de mult pe Claudia, şi-i mulţumea cerului că a întâlnit-o. Toate păreau să fie rupte dintr-o poveste frumoasă cu Zâne şi Feţi – Frumoşi.”

Continuare de la partea a XIV-a

Cum toate lucrurile de sub soare au un început și un sfârșit, nici bucuria lor nu dură prea mult. Odată cu îmbunătățirea vederii, Andrei nu mai avea nevoie de însoțitor pentru a se deplasa. De cele mai multe ori, își lua băieții cu el când trebuia să meargă undeva, deoarece îi erau de un real ajutor. Dacă îl saluta cineva din depărtare și nu putea străbate cu privirea pentru a recunoaște persoana, imediat afla de la ei cine era. Când traversa strada sau când trebuia să meargă la oraș la controlul oftalmologic semestrial prezența băieților era vitală.

Casa părinților se afla nu departe de cea a tinerei familii. Așa că Andrei își petrecea o mare parte a timpului la ei, ajutându-i la grădinărit. Claudia pleca de dimineața la serviciu, iar Andrei, fie lua copiii cu el, fie îi lăsa acasă să se joace. Se întorcea seara, găsind-o pe Claudia citind sau gătind.

Pe lângă grădina cea mare a părinților pe care Andrei o uda în fiecare dimineață cu furtunul,  se ocupa și de pământurile familiei. Părinții aveau o parte și el o parte, primită de la stat deoarece era invalid. Aici cultivau porumb, grâu, floarea soarelui și câteva sortimente de struguri.

Fiind o zonă preponderent viticolă, strugurii erau sursa principală de venit a multora. Toamna, toți cei care aveau vii își duceau strugurii la fabrica de vinuri din localitate sau făceau vin pentru consumul personal și vânzare.

Mama lui Andrei era cunoscută pentru pălinca cu concentrație  de 60% alcool și vinul roșu. Avea o mulțime de clienți, care veneau dis-de-dimineață să-și încarce bateriile. Unii nu puteau să dea randament în ziua respectivă fără un pahar din licoarea fermecată. Alții veneau tremurând la poarta bătrânei, însă după un pahar revigorant plecau ca noi.

Andrei îşi făcuse un obicei în a bea câte un pahar de vin dimineața pe stomacul gol. Apoi, începu să crească doza. La amiază, când toți se ascundeau în casă de razele dogoritoare ale soarelui, Andrei se ascundea în beci la răcoarea butoiului cu vin.  Mama observa că Andrei pășește nesigur, Claudia îl mirosea de departe, însă nu era nevoie să-l studiezi cu atenție ca să-ți dai seama că băuse. El singur se dădea de gol. Vinul îl făcea mult mai sociabil, începea să povestească și să repete de zeci de ori același lucru. Devenea enervant, nu te puteai înțelege cu el. Iar dacă încercai să-l faci să se întindă pe pat era o mare realizare să-l faci și să adoarmă.

Efectul vinului nu se limită doar la aceasta. Andrei începu să fie violent. Mama îi băgă în cap într-o zi, că ar trebui să fie mai dur cu soția lui. Că-l înșală, că nu face nimic… iar Andrei veni pornit acasă și își bătu soția. Copiii asistau de fiecare dată neputincioși în camera alăturată, auzind doar strigătele tatălui și plânsetul mamei. După ce acesta pleca, veneau să-și ia mama în brațe și s-o mângâie. Claudia răbdă câteva bătăi, însă, nu mai putu suporta. Se hotărîse să plece, însă-i era foarte greu cu cei trei copii. Nu știa cum să facă. Nu vroia să renunțe la nici unul dintre ei. Și rămase. Rămase să fie umilită de cel căruia îi dăruise lumina.

Într-o dimineață avu o discuție serioasă cu Andrei. Când era treaz, se putea înțelege cu el. Îi spuse cu lacrimi în ochi că nu mai suportă să-l vadă beat în fiecare zi, că ar trebui să se gândească la copii, la viitorul lor.

Andrei, înțelese mesajul și după o lună plecă să lucreze în alt oraș. Se întoarse acasă după trei luni. Se schimbase mult. Avea fața proaspătă și senină, se îngrășase și părea alt om. Claudia era nespus de fericită, iar copiii își îmbrățișau tatăl bucuroși. După trei luni plecă într-un oraș mai îndepărtat. De această dată, timp de trei ani nu se mai întoarse.

Într-o zi însorită de vară, băiatul cel mare se porni spre bunici. Casa acestora se afla pe malul Prutului, umbrită de sălcii și plopi. La douăzeci de pași de casă zări un cuplu sub o salcie. Pe măsură ce se apropia recunoștea  tot mai mult figura tatălui însă nu-și credea ochilor pentru că cea care-l însoțea, nu era nicidecum mama lui. Nu se înșelase, tatăl lui ținea de mână o altă femeie. Timid se apropie de ei și strigă: Tată!…

Andrei își luă băiatul în brațe și se miră cât de mare crescuse. Apoi îi spuse: Uite, ți-am adus o mamă. Îți place cum arată?

Copilul fu și mai nedumerit. Avea deja o mamă. Ce întrebare ciudată îi putea adresa tatăl. Într-adevăr, femeia de lângă tatăl său era mult mai tânără, avea miros de bomboane și era îmbrăcată foarte frumos. Spuse un Da, mai mult din politețe, și imediat se gândi la mama lui. Știa că ar fi trebuit să spună nu, pentru că acel da, însemna și că e de acord ca aceasta să fie noua lui mamă, iar el nu vroia asta.

-Tată, când ai venit?

– Ieri seară.

– Și de ce nu ai venit acasă?

– Era târziu. N-am vrut să vă trezesc.

– Să știi că mama nu dormea. Ea stă mereu noaptea și citește de când ai plecat.

– Nu vrei să mergem acum acasă? Mama s-a întors de la serviciu.

– Mergem în jumătate de oră.

Când se deschise ușa și intră Andrei, Claudia nu-și putu crede ochilor. Sări de gâtul lui să-l ia în brațe și să-l sărute. Îl așteptase atâta vreme…

Citeste partea a XVI-a

7 Răspunsuri to “O poveste de viață XV”

  1. madalinaciucu 30 Martie 2012 la 0:41 #

    Vaaai…. acum trebuie sa astept si eu, e cea mai recenta!!!😦

  2. madalinaciucu 30 Martie 2012 la 0:39 #

    E ultimul lucru la care ma asteptam…😦

  3. Gabi 26 Martie 2012 la 16:23 #

    o situatie destul de trista…nu ma asteptam la un o astfel de intorsatura…

  4. R. 25 Martie 2012 la 22:30 #

    😦

Trackbacks/Pingbacks

  1. O poveste de viaţă XVII « În gând - 30 Martie 2012

    […] CONTINUARE de la partea a XVI-a […]

  2. S-a intors lumea cu fundul in sus! | Madalina Ciucu - 27 Martie 2012

    […]  DIAS   FILE DE ADIO   GABRIELA   HIDALGO   ICEPICK   IN ANOTHER LIFE – LARI   IN GAND   KUPIDONCIQ   LADY A   LAURA DRIHA   LUNA PATRATA   MADA   MADI SI ONU  MARIUS […]

  3. O poveste de viaţă XIV « În gând - 25 Martie 2012

    […] CITEȘTE partea a XVI-a […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: