Atâta primăvară-n părul tău

13 Mar

Mă regăsesc în stropul de ploaie

înaintând glisant pe trupu-ți fierbinte

e-atâta primăvară-n părul tău vioaie

și-atâtea flori vărsând parfumul în cuvinte.

 

Dar fericirea mea, ca stropul tentat să te atingă

Se-mpuținează grabnic  în clipe și secunde

Evaporarea-n cercuri ‘nalte mă ridică

De ochii tăi pentru vecie mă ascunde.

 

 

5 Răspunsuri to “Atâta primăvară-n părul tău”

  1. san 15 Martie 2012 la 21:05 #

    frumoase rânduri şi feţe-acoperite…
    vorbeşti de parc-aş vrea în spate să te-njunghii…,
    iar viaţa mea e prea plictisitoare
    s-o-nfîţişez lumii nepăsătoare.

  2. alexbodoli 14 Martie 2012 la 22:14 #

    Cum pot s-aduc primăvara-n ținuturi
    nicicând străbătute de mine vreodată,
    adu-mi aminte în ce începuturi
    ți-am fost primăvară și-ai fost sărutată.

    • san 15 Martie 2012 la 7:40 #

      confuzii
      ecuaţie şi explicaţie/ cauză-efect

      nu te flata, versul ce-am scris nu-i pentru tine,
      poezia-i un drog, indiferent de prostie
      nu reprezinţi pentru mine iubire.
      poate versul tău era dedicat cuiva…,
      pentru mine doar un stimulent de-a crea.
      versu’ ce-am scris pân’ acum
      e doar plăsmuirea unei minţi rătăcite
      în universul propriei imaginaţii,
      singura „vină” a ta
      e că mi-ai dat motiv de-a gândi…
      nimic mai puţin sau mai mult,
      de aceia iartă un biet neghiob
      lipsit de talent şi de minte,
      iar dacă deranjez cumva
      zi-mi şi voi înceta.

      • alexbodoli 15 Martie 2012 la 11:45 #

        Nu deranjezi, continua sa-ţi scrii viaţa
        nu sunt eu cel ce pune cenzura la ganduri
        tu ai ales de mine să-ţi acoperi faţa
        punând înainte nişte frumoase rânduri.

  3. san 14 Martie 2012 la 1:04 #

    ar fi trebuit să-mi fii primăvară
    acum ca şi atunci, la-nceputuri,
    când prezenţa ta aducea căldură
    şi raze de soare.
    când mă priveai îmi topeai gheaţa din vene,
    fiece mugur deschideai cu-n sărut,
    transmiteai miresme eterne
    unei flori ofilite de mult.
    timpul a curs frumos peste tine,
    ţi-e chipul la fel de senin,
    dar iarnă îmi eşti şi rece-i privirea
    ce mă-ncălzea într-un timp…
    n-am crezut c-a ta nepăsare-o să doară,
    ar fi trebuit să-mi fii primăvară…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: