Cana cu lacrimi

11 Mar

Pentru că astăzi am dezvoltat subiectul nebuniei, vreau să adaug o poezie mai veche în acelaşi ton:

NEBUNIE

Am pus o cană cu lacrimi la fiert

Să văd câtă sare se adună

Am încercat toţi oamenii să cert

Să văd ce o să spună.

 

Apa din cană s-a evaporat

În ochi îmi intră sarea

Lumea pe care am certat

Îmi suflă lumânarea.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Cana cu lacrimi”

  1. ionela 11 Martie 2012 la 16:48 #

    cand descopar tineri asemeni tie,imi dau seama ca totusi societatea noastra si umanitatea din noi inca nu s-a pierdut..si inca ne putem salva! 😉

    • alexbodoli 11 Martie 2012 la 18:47 #

      Multumesc pentru apreciere. Umanitatea nu s-a pierdut, ci dimpotrivă
      ”s-a dezvoltat” atât de mult, încât a început să neglijeze prezența unei divinități. Omul a devenit centrul Universului și dacă vrea să se salveze, cel mai mare pericol căruia trebuie să-i facă față este însăși propria persoană. Mă îndoiesc însă, că există printre noi destul de multe persoane capabile să înțeleagă că este nevoie de o schimbare și că lucrurile merg din ce în ce mai rău. (am deviat puțin de la subiect, sper însă, că mesajul meu comprimat e comprehensibil.)

  2. san 11 Martie 2012 la 16:48 #

    omenirea ca să cert chiar de-aş vrea
    nici cuvinte, nici putere n-aş avea;
    doar răni-mă-voi pe sine
    cu pustii gânduri infime…
    aşa viaţă nu-mi doresc
    nici o clipă să trăesc…
    doar… într-o lume de iubire
    voi găsi şi fericire;
    de aceia eu iubesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: