Gelozia – o boală incurabilă, un rău necesar sau un stimul al dragostei?

24 Ian

Toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, suferim de gelozie.

Până şi inocenţa celor mici cedează în faţa acestui sentiment. Aţi auzit sau aţi observat cu siguranţă cum reacţionează un copil când apare un frăţior pe lume şi el nu mai primeşte atenţia de odinioară. Te întrebi, de unde a învăţat să fie gelos? Gelozia nu se învaţă…este în natura umană. Ce să mai vorbim de bărbaţi, care devin geloşi pe propriii copii tot din aceeaşi cauză.

Toţi suntem geloşi şi toţi condamnăm gelozia, însă tare ne mai gâdilă mândria când simţim că persoana iubită e geloasă. Şi asta pentru că gelozia ne indică şi implicarea afectivă a unei persoane.

Greu de înţeles până acum dacă gelozia e ceva bun sau rău. Însă, din cauza ei multe căsnicii sunt distruse şi mult mai multe familii destrămate. E normal să fii gelos, însă trebuie să înveţi să-ţi controlezi acest sentiment.

De ce suntem geloşi? Pentru că ne e teamă să nu-i pierdem pe cei de lângă noi, pentru că nu avem încredere în cei pe care îi iubim sau pentru că nu avem încredere în noi…  Sau…pentru că egoismul nostru contribuie la izolarea sufletului-pereche de orice contact cu lumea pentru a evita riscul contaminării. O paranoia în fază incipientă începe să-şi facă încet loc în mintea noastră determinându-ne să ne imaginăm situaţii care n-au existat vreodată sau să începem să interpretăm greşit unele gesturi.

A cui e vina în toată povestea: a gelosului, a partenerului sau a celui care intervine în cuplu şi pe care-l suspectăm drept potenţial adversar? Nu vom şti niciodată. Însă, aşa cum cei mici sunt geloşi pentru un motiv bine ştiut, s-ar putea ca şi în cazul celor mari să existe un motiv tangibil, o imagine compromiţătoare, nu doar o ipoteză sau presimţire neîntemeiată.

Cum suntem foarte pricepuţi în a da vina pe cineva: cine credeţi că are cea mai mare parte din vină?

Anunțuri

5 Răspunsuri to “Gelozia – o boală incurabilă, un rău necesar sau un stimul al dragostei?”

  1. ionela 22 Februarie 2012 la 21:32 #

    din orizontul meu de vedere (ca sa nu zic punct ca ala e mic tareeeeeee 🙂 ) cred ca gelozia, in cea mai mare parte a ei se invata si se dezvolta pe parcurs.
    Si o invatam de la parinti, de aceea suntem capabili sa o simtim. parintii nostri ne invata. avem in ei acele modele. si modelele noastre au propriile rani si usi neinchise. Pe care le proiecteaza intr-un mod deosebit de profund asupra noastra. e mult de zis aici. dar n-as vrea sa plictisesc.
    Cand esti gelos, de fapt nu ai incredere in tine. Gelozia nu e un instrument de masurare a iubirii fata de celelalte persoane.
    Gelozia este un instrument de masurare de fapt al neincrederii in tine.
    Cand ii spui iubitului „cu cine ai fost..pe unde ai umblat?” de fapt te temi de tine si de ceea ce tu ai putea face la un moment dat. Vorbesc de cazurile in care chiar nu exista motive serioase.
    si faci asta binenteles in mod inconstient, caci in mod normal daca tu insuti nu te-ai gandit ca ai putea face asta la un moment dat – chiar ai facut-o chiar daca cu alta persoana- nuai putea sa-l acuzi pe celalalt. Psihologic, nu ai cum sa simti ca cineva ar spune sau ar face ceva, daca tu insuti nu cunosti acel ceva.
    Daca tu ai incredere in tine, in primul rand nu te gandesti non stop la ce face partenerul tau. Pt ca ai incredere si in el.
    In al doilea rand, stii ca daca se intampla sa te insele ..asta e. nu e capat de tara…:)

    • alexbodoli 23 Februarie 2012 la 19:35 #

      Zici că gelozia vine din neîncredere în propria persoană. Sunt de acord că ar putea constitui un motiv în cazul unora, însă nu putem generaliza. Crezi că doar cei care înșeală sunt geloși… Eu i-am auzit pe unii care au înșelat afirmând contrariul. Adică, după o experiență cu o altă persoană, nu au mai fost geloși. Mi s-a părut ciudat și am încercat să-mi explic cum se poate produce un asemenea fenomen. Într-o relație normală dintre două persoane gelozia apare după o perioadă considerabilă petrecută împreună (peste 1 an). Creierul identifică în persoana de alături un bun inalienabil aflat în posesie. Atunci când intervine o a treia persoană, atenția îndreptată către partener scade, tensiunea emoțională se diminuează, și în consecință, gelozia nu mai atinge proporțiile de altă dată. Mai mult, creierul asociază imaginea noului venit ca o sursă de prospețime, ca o alternativă în cazul unui eșec în relația actuală. Poți identifica și alte motive? (La partea cu părinții sunt total de acord;)

      • ionela 2 Aprilie 2012 la 8:28 #

        nu..nu. in niciun caz doar cei ce au inselat pot fi gelosi..gelos poate fi aproape oricine.depinde si de moment. dar mai ales sunt geloase persoanele lipsite de incredere in sine..
        dupa ce au inselat nu au mai fost gelosi..pai se explica…stii de ce…..pentru ca daca pana atunci, nu intelegeai de ce partenerul ar putea insela…acum dupa ce tu insuti ai facut-o poti intelege ..si chiar foarte bine..asta in cazul in care poti da dovada de ceva mai multa intelepciune si tolerenta..si asta pt ca se inteleg pe sine..e mai simplu stii?
        gelozia nu are varsta…cred ca da este posibil ne nastem cu ea..si doar incercand sa o temperam rational putem reusi sa traim armonios..cat de cat ,,macar..
        ai aici si un articol de al meu ..dar e doar o parere.nu un adevar universal..;)
        http://personalitateautentica.wordpress.com/2012/03/22/gelozia-pe-retina-vindecare/

  2. Daniela Cojocaru 25 Ianuarie 2012 la 16:09 #

    Dacă chiar există o a treia persoană, este vina celui care a lăsat-o să intervină. Dacă nu există ți totuși unul dintre parteneri crapă de gelezie, poate ar trebui să se trateze 😀

  3. R 25 Ianuarie 2012 la 8:43 #

    I tend to believe there are is not about guilt, it is about reasons and that’s it. You cannot be guilty of being insecure, but this is a reason; you cannot be guilty of falling in love with someone else (as this is what happens when jealousy is based on a real thing), but then again this is a reason which eventually leads to a rip.. and all the other reasons..
    Oh well, maybe i see it this way because i don’t believe in guilt. I think it’s just human nature..it’s like saying you’re guilty of being human.. which is absurd:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: