Archive | Martie, 2010

Interior

17 Mar

Lumina mă face mereu să zâmbesc,
chiar dacă lumea
e plină de-ntuneric.

În prezența ei,
întunericul din mine se face zi,
astfel trăiesc și în mine,
așa cum în mine,
și mor.

Cântec pur

16 Mar

Trezeşte în tine,
orice parte ascunsă
în trup.
Nu ştii că ai mai multe inimi,
aşa cum prin degetele tale,
sângele curge ramificat??

Un flux continuu
de stări
inundă şi ultima parte
a sufletului tău,
rămasă uscată.

Acest cântec, te va spăla de moarte.

Muză nedreaptă!

16 Mar

Muză tu,
acum că ai sosit,
scoate ce e mai bun,
din ce e mai rău.

Şi fă armonie
în marea de cuvinte.

Oricum nemuritor ca tine,
n-o să fiu,
dar şi tu din mine
îţi tragi răsuflarea,
aşa că deschide,
şi inimi şi ochi.

Tu, muză nedreaptă!
deschide şi minţi…
şi nu le închide
când se trage cortina…

Destul am curs prin mine.

16 Mar

Sunt un râu care curge
din mare spre izvor.
Mereu împotriva-mi
mai multe se nasc decât pier.
Dar curg.

Curg tot mai sus,
mă prefac tot mai mic,
mă-ncovoi,
mai sec uneori la suprafaţă,
căci înăuntrul meu
întotdeauna curg.

Şi curg,
aşa murdar,
căci toţi,prin mine
devin mai curaţi
şi eu tot mai murdar.

Cel mai greu, mi-e să urc
acolo, unde o cascadă,
îmi toarnă plumb pe fiinţă,

Sunt margini de clipe
până-mi cuprind izvorul,
şi adorm în şoapte de apă.

Destul am curs prin mine.

seceta care potenţează gândul

16 Mar

Turmele albe şi negre
au ieşit la păscut
prin Universul infinit…
vai, cât au zburdat!
şi cum s-au întors…

Cele negre, mâncaseră smoală,
iar cele albe
mâncaseră cerul senin.

Gânduri sălbatice!
cum să vă împac?

de culoarea cerului

16 Mar

Privesc spre cerul ce s-a deschis
înainte-mi,
şi surâzând albastru,
îmi doresc să iau cerul
în braţe.

Cum să mi-l apropii,
când nici măcar un suflet de om
nu pot apropia de mine?

Şi cu fiecare lacrimă,
tot mai uşor,
mă desprind de pământ,
şi mă înalţ albastru
către zări senine.

joc în episoade scurte

16 Mar

Urc treptele timpului,
păşind tot mai grăbit,
iar scara,
în cercuri tot mai mici
urcă în înaltul albastru.

Urc pe această spirală,
în genunchi.
Timpul s-a jucat cu mine,
făcându-mă să alerg ca nebunul,
iar acum,
mersul meu de reptilă,
e mai mult o joacă de-a moartea
în episoade scurte.

Suflete, în noaptea aceasta eşti liber.

16 Mar

Suflete,
pe ce cărări mă porţi…
trupu-mi firav,
strigă din multele locuri,
pe unde au rămas părţi din el.
Suflete, în goana nebună,
aproape că ai ieşit
din corpu-mi obosit.

Nu poţi,oare,să mergi noaptea
acolo unde răsună cântecul tău,
şi să nu mă chinui ziua,
alergând după tine, până îmi pierd
pofta de viaţă?

Suflete, în noaptea aceasta eşti liber.

Transfer

4 Mar

Se reflectă oare
ce avem în suflet,
asupra trupului?

Dacă lumina şi întunericul
din ochi
vin din suflet,
atunci,
durerea de cap,
să fie o boală a sufletului,
ce pătează chipul??

Cu toţii avem moartea
în suflet,
fiorul ei negru.
Si atunci când acesta
simte că trupul
nu poate duce povara morţii,
îl lasă doar cu ea.

Setea de sare

4 Mar

De mic mi-au plăcut lacrimile.
Pe atunci,
nu ştiam că sunt atât de pure.
Mă întrebam de ce
oamenii nu plâng zilnic,
aşa cum mănâncă, de exemplu.

O vedeam pe mama
plângând ades,
dar nu mă puteam duce
să-i cer lacrimile.
Mă mulţumeam cu ale mele.

Probabil aveam nevoie de sare,
deoarece le sorbeam cu plăcere.

Acum, nici o lacrimă,
nu-mi potoleşte setea,
de dulce.