Arhiva | Noiembrie, 2009

anticipari

25 Noi

dacă aş fi ştiut că ploaia
va şterge urmele tale
de pe pământul rece…

mi-aş fi întins mâinile spre cer
şi-aş fi cuprins norii la piept
să absorb şi ultima picătură…

dacă ştiam că vântul îmi va fura
ultima filă din caiet,
unde aveam trecută adresa ta…

mi-aş fi ascuns caietul
în locul cel mai sigur
departe de vânt şi ploi…

dacă şi numai dacă aş fi anticipat
plecarea ta în altă lume
astăzi aş fi avut un alt nume…

Anunțuri

adunând potop de şoapte

25 Noi

paşii tăi se depărtează
lumea-mi pare o adâncă noapte
sălciile lăcrimează
adunând potop de şoapte.

lumea-mi pare o adâncă noapte
iar momentele frumoase stau în ceaţă
dintre ani de patimi şi de fapte
mi-a rămas un fir de viaţă.

sălciile lăcrimează
iar o bancă stă pustie-n parc
inima îmi sângerează
cu stropi fierbinţi, remarc…

adunând potop de şoapte
în jurul camerei albastre
e poate ultima noapte
când voi mai privi la astre.

adunând potop de şoapte
sălciile lăcrimează
lumea-mi pare o adâncă noapte
paşii tăi se depărtează…

sânge albastru

4 Noi

am sânge în mine, atâta de mult
încât mi se pare că-mi curge pe jos
şi lasă în urma-mi o dâră
albastră.

plimbare

4 Noi

un copil singuratic
ţine noaptea de mână
şi tremură,
dansând cu ploaia.

umbrela unui copac bătrân
se închide de teamă
şi stropii îl strâng la piept
iubitor
iar vântul călător
îl plimbă
pe marginea apei.

visele mele

4 Noi

mă-ntreb ce se-ntâmplă
cu visele mele
de-s toate cuprinse
de valuri albastre?

de ce pescăruşii
nu ţipă, ci tac,
iar noaptea trezeşte
la viaţă strigoii…

şi sunetul mut îmi şopteşte
stingher…
că o stea solitară a căzut din cer.

Învaţă-mă să mor frumos

4 Noi

învaţă-mă Tu, să mor frumos
să-mi lipesc pleoapele una de alta,
să nu mai văd întunericul nopţii,
şi lacrimile sfinţilor.

Deschide-mi mormântul
şi scoate lumina
din pietrele reci,
amorţite de frig.

Învaţă-mă Tu, să mor frumos
trimite momentele
cele adânci
în ochii deschişi
fragmentaţi de cioburi
de dor…