liceul meu…

16 Oct

liceul meu…
atâtea amintiri mă leagă de tine
încât, oricât m-aş depărta
rămâi mereu aproape de mine.

liceul meu…
mi-ai săpat în adâncul inimii,
doruri ascunse, bucurii şi visări
astfel, când mă trezesc dimineaţa
mi-e dor de-ale tale chemări.

de sunetul de clopoţel
care mă chema în clasă,
care-mi spunea când să plec acasă,
sau când să mă retrag în banca mea,
câteodată, în necazuri, mă salva.

liceul meu…
cum alergam pe coridoare,
cum roşeam din cap până-n picioare,
când veneam în mână cu o floare…

pot afirma că ai devenit casa mea,
şi că cei mai mulţi părinţi
se găsesc aici, şi ne sunt aproape
cu informaţii să ne-adape.

liceul meu…mi-e teamă
că va trebui să te părăsesc în curând
şi te rog să mă laşi
să plec lăcrimând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: