izgonirea muzei…

16 Oct

Avea ochii pe jumătate închişi
şi pleoapele negre de plâns,
stropii amari peste lume trimişi,
cu dureri ce s-au strâns.

De ce plângea, căzut lângă un tei,
cu un stilou în mână şi fără de idei?
i se luase cel mai de preţ dar,
şi fusese ars pe altar…

poet solitar…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: