Arhiva | Martie, 2009

îmbrațișarea destinului

27 Mar
Raze de soare inundă pământul,
potop de lumini și covor de petale,
până acum, era doar cuvântul,
acum, se-mplinesc așteptările tale.

Nu-i altă zi mai minunată,
decât acum, când inima e nouă,
lăsați să vadă lumea toată,
cum se împarte ceru-n două.

Vad dragostea plutind în jur
și nori de zâmbet parfumat,
mireasa albă, totul pur,
iar prințul, rege în palat.

Văd lume fericită-n zare,
văd mame-n lacrimi cufundate,
este o zi de sărbătoare,
se vede armonia-n toate.

Tot o să scriu…

27 Mar

Tot o să scriu, orice-ar veni,
cutremure, și ciumă…
când nimeni nu m-o prețui
m-or îngropa în humă.

Cum pentru prunc e mama,
așa mi-e scrisul drag,
cum pentru poză, rama,
cum casa pentru prag.

Chiar de-mi vei arde cartea
și-o vei călca în stradă,
nu-mi vei aduce moartea
sunt alții, să mă creadă.

Cum ți-este sete vara,
de apă de izvor,
așa, când vine seara,
prin poezie zbor.

Sunt mut, fără suflare,
dac-am uitat cuvântul,
aprinde-o lumânare,
când părăsesc pământul.

"Cei patru clasici"

26 Mar

Ca patru vânturi de la răsărit

Au împânzit pământul țării

Și dragoste de carte, ca de mamă

În suflul de poet, în suflet de român.

Ne-au intrat în casă și în gând

Ca florile-n grădină și ca fulgii iarna

Am cunoscut lumina prin cuvânt

Și murmurul mulțimii adormite.

Un Eminescu ne-a rămas în suflet

Un Caragiale-n fapte și-n vorbire

Un Creangă în conviețuire

Și-un Slavici reflexiv și enigmatic.

Am cules de pe ale cărții petale

Polenul dulce al cuvântului frumos

Am luat din versul grațios

Fărâme și cioburi de viață nouă.

Ne-am tot privit în oglinda lor

Să știm dacă ne îndreptăm către bine

Sperăm că Domnul ne va ține

Să cugetăm asupra nemuririi.

Cadoul

8 Mar
Am mers o zi întreagă prin grădină
sunt plin de iarbă prin papuci
am așteptat norii să vină
am așteptat să vii, dar te duci.

am cautat în toată grădina
trandafirul cel mai pur
până am găsit lumina
și un suflet dur.

Te-am văzut în oglinda apelor,
ca o umbră blândă surâzând,
dar a venit pe cer un nor
și ape tulburi…eu plângând.

Mi-am spus: un dar te va schimba,
ar face cerul mai ceresc,
iar darul îl voi căuta,
până înnebunesc…

Primește-mi inima, e-a ta,
căci numai tu îi poruncești,
și orișice s-ar întampla,
trăiesc…dacă trăiești.

SĂNĂTOS?

6 Mar

O flacără arde mocnit,
Afara e vânt, bântuind,
Acasă încă n-ai venit,
Și-adorm cu focu-n gând.

Mă arde, mă topește,
Mă face tot mai negru,
Adrenalina crește,
Dar, nu mai sunt integru.

O mână e în apă rece,
Și alta e în clocot,
Durerea nu îmi trece-
Se-aude doar un hohot…

E un picior la amanet,
Și altul amputat,
Fiind atras ca un magnet,
Rinichiul l-am donat.

Dar sănătos sunt, sincer!
Ascultă-mi cuvântul…
Mi-a spus-o chiar un înger,
Când părăseam pământul.

Poetul…

3 Mar

E tot mai obosit, și mai schimbat,
E trist că lumea nu-l ascultă,
Atâtea patimi a purtat,
Și-nțelepciune-atât de multă.

A fost oglindă pentru mulți,
A fost și carte, și psaltiră,
Iar dacă stai să îl asculți,
N-o să întrebi de ce te miră.

El are lumea lui, și alte gânduri,
Un alt pământ, și altă limbă,
Îți scrie tot mai multe rânduri,
Dar ție gândul ți se plimbă.

Ar vrea să vadă Paradisul,
Să-l dea la toți spre bucurie,
Dar până se-mplinește visul,
Salvează minți de nebunie.

Poetul e poet, de când e cerul,
Când toată lumea râde, el va plânge,
Și nu se va găsi misterul,
Deși vor fi urme de sânge.